La Almaşu Mare poluarea este lichidă, sîngerie. Apele de mină se scurg prin comună lăsînd în urma lor o dîră roşiatică, nesănătoasă. Apele sînt acide. Atacă mediul şi bugetul localnicilor.

Oamenii din Almaşu Mare se văd aievea proprietari de pensiuni agroturistice, chiar ecologice. Visează să le vîndă turiştilor veniţi de departe brînza lor sănătoasă, afinele culese din pădure ori să ciocnească un păhăruţ de pălincă atunci cînd, la plecare, le fac turiştilor nota de plată. De la vis la realitate însă... e cale lungă... şi poluată. În munţii de la Almaşu Mare înainte erau mine. Se extrăgeau tot soiul de minereuri, pînă şi aur. Apoi, cam de pe la sfîrşitul anilor ’90, minele s-au închis, iar în urma lor nu a rămas decît sărăcie şi poluare. Trei hotărîri de guvern stau la baza închiderii minelor din zonă şi a situaţiei lor ulterioare, afirmă Ticula Cornel, inginer în cadrul Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului"Minvest" Deva.

APE BOLNAVE. Minele din zonă asigurau traiul multor almăşeni, ba chiar îi ajutau să ajungă la o oarecare stare de... bine. "Pînă să se deschidă minele, casele de aici erau amărîte, acoperite cu paie. După ce au început oamenii să lucre la mină şi-au făcut case mari, frumoase, erau alte vreumuri!", povesteşte Iuliu Beca, secretarul Comunei Almaşu Mare. Acum, almăşenii au rămas fără principala sursă de venit, dar s-au pricopsit cu o amintire... poluantă. Apele de mină sînt principala sursă de poluare din zonă. Înainte de închiderea minelor, apele ajutau oarecum la "munca" din galerii, îi ajutau pe localnicii angajaţi să-şi cîştige pîinea. Oameni acceptau atunci acest tip de poluare, nu-i deranja foarte tare că prin comuna lor trece o apă acidă, plină de suspensii de metale. Acum... lucrurile s-au schimbat, apele de mină nu le mai sînt de folos, ba din contră. Nici ca o curiozitate turistică apele de mină nu