Iar e vară, iar a fost bacalaureat, iar e (sau nu) examen de admitere la facultate, iar nervi, iar silă, greaţă, furie, batjocură, umilinţă, revoltă. Iar citesc aceleaşi lucruri ca în fiecare an, prin toate gazetele. Ce-a fost nou anul ăsta? Revolta unui domn Rădulescu. Tot respectul. Dar de ce abia acum? Domnul Rădulescu nu pare chiar un novice. Anii trecuţi a fost mai bine sau n-a avut domnia sa ghinionul să-i cadă în mînă teze trase la xerox? Sigur, e bine că a răbufnit măcar acum, de-ar fi mai mulţi cu asemenea puseuri de demnitate. Pe de altă parte, ce se cîştigă dacă dl Radulescu şi alţii ca domnia sa se retrag, eventual cu scandal, scrisori deschise etc.? Nimic. Înlocuitori – cît cuprinde şi dă pe-afară. A simţit cineva că, dezgustaţi de felul cum se desfăşura bacalaureatul, colegii din Facultatea de Matematică din Bucureşti au refuzat să mai meargă ca preşedinţi de comisii? Mă îndoiesc. Nu le-a dus nimeni lipsa. Dimpotrivă. Acum, toata lumea pare furioasă pe sistemul cu subiecte (şi deznodămînt) anunţate. Nu cred că trebuie emise judecăţi globale. Cel puţin la matematică, cine se pricepe să rezolve toate cele o sută de subiecte, chiar ştie carte. La română e mai complicat, pentru că există faimoasele cărticele cu comentarii. Dar existau şi pe vremea mea (cred că îmi amintesc de una a lui Ion Rotaru – şi asta era dintre cele răsărite). Singura deosebire era că pe vremea mea se tocea mai la nimereală, acum ceva mai „focusat“. Dar efectul era cam acelaşi. Am absolvit un liceu foarte bun, dar, pentru bac, majoritatea colegilor mei au tocit comentarii gata făcute. Sigur, sistemul acesta e destul de ciudat. Dar el nu dovedeşte decît perplexitatea tuturor în faţa unei situaţii pe care nu o mai stăpîneşte nimeni. Şi caută soluţii punctuale, care să cîrpească, să rezolve cîte ceva pe termen foarte scurt. Ceea ce toţi constată e o degradare a învăţămîntului de t