Am auzit întâia oară că ne tragem din daci şi romani în clasa a doua. Eu ţineam cu dacii, şi Decebal era cel mai tare. Poate că tu ţineai cu Traian, dar Decebal a fost cel care a murit eroic, în timp ce Traian nu era nimic mai mult decât conducătorul inteligent al unei oştiri cu vocaţie migratoare. Într-a patra am învăţat că şi de la unii, şi de la alţii, poporul român a luat ce e mai bun: de la romani, o limbă melodioasă, iar de la daci, un simţ al nestrămutării hipertrofiat; de când cu „înfrăţirea“ femeilor dace cu bărbaţii romani, noi suntem poporul cel mai iubitor de pace şi statornicul neam latin „într-o mare slavă“. Apoi, în clasa a 5-a, deşi portretul lui Ceauşescu dispăruse de pe perete, valurile migratoare au continuat să treacă în cărţile de istorie peste poporul român, a cărui soartă crudă nu l-a împrăştiat în cele patru zări, ca pe alţii mai superficiali, cică. Mai târziu, în preajma liceului, nimeni nu mai era interesat de ce se întâmplase cu neamul românesc vreme de două milenii, dar toţi puteam jura cu mâna pe inimă că suntem cel mai puţin migrator popor al Europei. Şi pe motivul ăsta crăpam de mândrie în faţa ungurilor, barbari veniţi de undeva din necivilizata Asie.

Acum un an, un nene cu nume şi eşarfă ciudate, Neagu Djuvara, i-a enervat rău pe toţi ăia de ţineau cu Decebal. Cum să spui aşa ceva, că vâna de român e mai curând cumană decât dacică? Păi, cine mai sunt şi cumanii ăştia? Nu tot nişte migratori veniţi de peste hotarele strămoşeşti? Noi suntem aici de la coacerea lumii şi am înfipt ţăruşul în mijlocul Zarandului de pe vremea când aruncam cu suliţe în cer şi Dumnezeu ne răspundea că-l cheamă Zamolxis. Păi, cum poate Djuvara s-o contrazică pe profa’ de istorie din gimnaziu? Prostii, dom’le, vor să vândă ţara şi să ne distrugă neamul.

Şi totuşi, cam de pe când ţineam eu cu Decebal, românii au început să se transforme încet-încet în