După ce, pe 19 iulie, va avea loc, la Festivalul de la Avignon, premiera celui mai recent spectacol al său, Je tremble, Joël Pommerat va veni la Bucureşti: dramaturgul şi regizorul francez se numără printre artiştii străini invitaţi anul acesta la Festivalul Naţional de Teatru, programat la Bucureşti între 1 şi 10 noiembrie. Tot în cadrul FNT va fi publicat şi un volum de texte semnate de Pommerat, în traducerea Eugeniei-Anca Rotescu. Apărut de cîţiva ani pe scenele franceze, Joël Pommerat, regizor şi autor la 44 de ani, nu mai e o tînără speranţă, dar e departe de a se pierde în monotonia meseriei şi a vîrstei de mijloc. Pommerat aduce, fără îndoială, un vocabular estetic original, un teatru unde cuvîntul se pierde şi se amplifică într-o subtilă alchimie de sunete, de lumini sau cortine de întuneric, de voci în off, cel mai adesea albe, neutre, un teatru unde realitatea ne învăluie, orbitoare şi multisenzorială, pentru a ne scufunda dintr-odată, dincolo de certitudini, într-o periculoasă întîlnire cu noi înşine. E mult spus dintr-odată, dar un spectacol de Pommerat poate fi o revelaţie pentru spectatorul ce acceptă să intre în joc şi să adopte acest nou alfabet. Pommerat se plimbă, aşadar, din festival în festival, dă ocol marilor scene din preajma Capitalei, de la Villette la Gennevilliers, se opreşte trei ani, la invitaţia lui Peter Brook, în rezidenţă la Paris, la Bouffes du Nord, deja cunoscut, dar ascuns în parte într-un clar-obscur, o dificultate de a-l fixa definitiv într-o formulă, nuanţe din care teatrul său se hrăneşte şi-şi trage forţa. De altfel, compania sa, creată în 1990, nu din întîmplare se numeşte „Jean Brouillard“, nume ce evocă ceaţa şi ştergerea de contururi. „Pentru un pictor, declara Pommerat într-un interviu, lumina este fără îndoială pasionant de explorat, de exploatat. Eu utilizez teatrul ca pe un loc unde pot încerca experienţe extre