De cele mai multe ori, faptele nu au nevoie de interpretari sofisticate, ci trebuie luate asa cum sunt. Mai precis, nu se ascunde nimic misterios in spatele lor. Este si cazul recentei rezolutii de Neincepere a Urmaririi Penale date de DNA in bucatica din dosarul privatizarilor strategice in care fostii ministri Codrut Seres si Nagy Zsolt erau cercetati daca nu cumva s-au dedulcit la mita cand i-au oferit bulgarului Stamen Stanchev informatii confidentiale despre planurile de privatizare a unor sectoare strategice ale economiei nationale.
NUP-ul dat de Directia Nationala Anticoruptie a fost justificat extrem de simplu si clar: fapta nu exista. Procurorii nu au gasit indicii ca Seres si Zsolt ar fi primit mita de la Stamen Stanchev pentru a-i furniza informatii despre planurile Guvernului Tariceanu de a privatiza sectoare strategice ale economiei nationale (in special energetic si din industria de aparare). O simpla presupunere, oricat de logica ar parea, nu poate constitui o proba in sens tare, juridic.
Eu, ca jurnalist, ma pot gandi ca cei doi fosti ministri nu au incalcat legea in mod atat de grav (e vorba, totusi, de acuzatii de tradare) gratuit, din pura prostie, ci ca trebuiau sa aiba si ei ceva profit din informatiile furnizate. Procurorii trebuie sa gaseasca, in schimb, o urma concreta a mitei, bani virati in vreun cont, excursii platite de mituitor etc. Or, daca mita are statutul Elodiei, nici nu poate fi vorba de dosar penal.
Plecand de aici, o ceata de "analisti" au inchis deja partea consistenta a dosarului, cea in care cei doi fosti ministri sunt suspectati de tradare, chiar daca oricine a citit rechizitoriul prin care procurorii DIICOT i-au trimis deja in judecata pe subordonatii lor realizeaza ca indiciile care sugereaza infractiunea sunt cat se poate de consistente.
Faptul ca DNA nu a dat de urma mitei nu i
