Aterizat pe ecranele anului 2008 direct din epoca razboiului rece, acest remake dupa excelentul serial de televiziune Get Smart, realizat de Mel Brooks si apreciat cu frenezie de public in anii 1965-1970, are cam putintele sanse sa mai insemne ce a fost atunci. In primul rand, despre razboiul rece s-a tesut si povestit pe ecrane intr-o groaza de titluri, inca din anii '60, cand subiectul era extrem de fierbinte, pana in momentul de fata, de la clasice precum The Spy Who Came in from the Cold (1965) la comerciala si arhicunoscuta serie Bond pana la The Good Shepherd, din 2006. Insusi serialul Get Smart ajungea pe ecrane in trena unei alte serii TV celebre (britanica, de aceasta data), The Avengers, care s-a bucurat de un succes nebun intre 1961 si 1969.

Asa ca pariul de-a reveni cu asemenea subiect e de-a dreptul temerar acum, cand confruntarile mai mult sau mai putin secrete dintre eroii cinematografici s-au transformat in cu totul altceva via Hollywood, efecte speciale, noi razboaie si un cu totul alt mod de-a privi lumea. In al doilea rand, ca sa reziste, tocmai in conditiile in care reia un conflict atat de indepartat de spectatorii de azi - mai ales de cei foarte tineri -, filmul ar fi trebuit sa fie brici, asa cum era varianta semnata de Mel Brooks, cu Don Adams si Barbara Feldon. Insa inspiratia fantastica a lui Brooks, care s-a consacrat prin parodii (Silent Movie, Young Frankenstein, High Anxiety, History of the World: Part I, Spaceballs, Robin Hood: Men in Tights) nu mai functioneaza azi, in mana regizorului Peter Segal, care nu are, evident, nici insolenta cu sclipiri de geniu a lui Mel Brooks, nici stiinta lui perfecta de a lua in raspar. Pentru ca, mult inainte de tot mai tembela serie Scary Movie, a existat in cinema arta de-a parodia, care presupunea nu doar stapanirea ireprosabila a retetei genului vizat, ci si ironie, subtilitate si expresiv