Episodul 3. Mobilizarea
Goncea musca pofticios din bucata de placinta. Il privi lung pe Bacanel. Mai sa izbucneasca in ras inchipuindu-l pe "istoric" cum incerca si el s-o tavaleasca pe tigancusa. Icni, abia stapanindu-si hohotele:
- Si mata, coane, nu cumva. ..
Renunta la intrebarea porcoasa. Deveni dintr-o data grav. Mai musca din placinta.
- Adica, urma Goncea firul unui gand numai de el stiut, sa discutam, coane, de ce am venit eu acuma aicea. E o chestie mai complicata, nu pot sa ti-o spun pe deslusite toata, ca nu e bine sa o stii la tot chichirezul ei. Desalata toata, cum ar veni. Dar partea care te priveste e cu mare interes. Cum ar deveni...
Abia atunci parca observa ca Obanceanu ramasese in picioare, aproape in pozitie de drepti in fata lui, urmarindu-l usor speriat.
- Dar luati loc, maestre, se poate sa stati asa... E chestii serioase de discutat, nu merge asa, la botul calului.
Ii facu semn sa vina langa el, pe pat. Bacanel se aseza pe scaun, la masa. Isi framanta nehotarat mainile.
- Cred ca sunteti la curent cu ce se intampla in lume, continua Goncea. E o framantare si in lagarul nostru, care nimeni nu stie inca unde se va sfarsi, ce va produce, cu ce efecte se va lasa. Oricum, schimbarea pluteste la mare arta. Greii, stii matale care, au pus-o de schimbare. Ca a trecut cincizeci de ani, ca pactul trebuie schimbat, ca... In fine, astea le pandeai si matale inca de la razboi.
Ridica din umeri. Nu era treaba lui. Mai intinse mana si lua o bucata de placinta. O studie ganditor, de parca tinea in mana un petec din stenogramele de la Ialta. Surise visator.
- De-asta sunt ei marii marilor. Sa puna lumea la cale si sa pregateasca evenimentele care trebuie sa le suportam. Dar noi? Dar noi - si apasa pe "noi" ca si cum Bacanel trebuia sa se convinga, daca mai era cazul, de importanta acelor "noi" - l
