Pentru cei care, pe necitite, expediaza intreaga proza tanara de astazi sub eticheta sex, drugs & hip-hop, lectura romanului Zogru de Doina Rusti va fi probabil deconcertanta. In loc de scene faramitate cu adolescenti blazati, episoade scabroase si vocabular minimal, avem aici o proza pe cat de surprinzatoare, pe atat de bine condusa si scrisa.

Eroul titular este un "pelerin prin sangele muritor", un fel de vampir iesit la suprafata dintr-un "buzunar ascuns al lumii" pentru a intra si reintra inauntrul oamenilor de pe meleagurile noastre. Prima penetratie se petrece in Saptamana Mare a anului 1460; dupa care, timp de secole, au loc mii de invazii si retrageri strategice, manipulari, cuceriri si infrangeri, pozitionari biologice si redirectionari spirituale.

Zogru nu seamana catusi de putin cu vampirii standardizati din productiile hollywoodiene. Nu e, adica, un barbat bine, cu parul negru si fara pic de matreata, cu ochi mari si sangerii, cu doi colti sticlind scurt in gatul victimelor preponderent feminine. Este o alcatuire gelatinoasa, un "fluture diform si urias", o pisica de mare (de vazduh) care pluteste halucinatoriu pe deasupra capetelor si patrunde fulgerator in sangele cald al receptorului. Contactul cu Pampu, prima lui "gazda", nu-l va uita niciodata, iar moartea tanarului e vazuta cu intristare. Vampirul acesta de treaba a intrat adanc in sufletul si mintea lui Pampu, iar Doina Rusti intra, la randul ei, fara mari inhibitii narative in creierul si inima lui Zogru.

Viata fara capat a lui Zogru se impleteste cu existentele date, finite ale pamantenilor, intr-un cadru de continuitate istorica si stabilitate geografica. Bampirul care se scalda in sangele valahilor nu poate parasi zona. Dincolo de Dunare si de celelalte granite, se simte ingrozitor; sau este efectiv respins de o obscura forta contrara, ca un produs autohton refuzat la ex