Faptul că preşedintele ţării, Traian Băsescu, este de acord cu amprentarea romilor români din Italia, deşi altă dată, cînd avea nevoie de votul lor, le plîngea de milă, nu face decît să confirme o dată în plus populismul prezidenţial.
Faptul că preşedintele ţării, Traian Băsescu, este de acord cu amprentarea romilor români din Italia, deşi altă dată, cînd avea nevoie de votul lor, le plîngea de milă, nu face decît să confirme o dată în plus populismul prezidenţial. Chiar dacă, în această chestiune, Traian Băsescu vede doar o temă politică, lăsîndu-se influenţat de oficialii italieni şi acceptînd un tratament nedemocratic, ne-european şi nedemn pentru unii dintre români, fie că sînt de etnie romă sau nu, avem în faţă o temă naţională. Căreia preşedintele nu-i face faţă, din cauza caracterului său.
Nu vorbim acum despre cum este Traian Băsescu ca bărbat, tată, soţ, fiu, om pe această planetă. Ci despre modul cum se reflectă personalitatea sa asupra manierei de a conduce ţara. Acum cîţiva ani dansa la Cireşica cu ţigăncile şi le pupa pe obraz cu mare foc, pentru a strînge un dram de simpatie în plus şi pentru a-şi aşterne drum lin la Cotroceni. Drum care cu siguranţă va fi mult mai dificil decît îşi imaginează, o dată cu această atitudine de acceptare a amprentării decise de italieni, pentru romi.
Am mai spus-o şi o repet, scriind cu litere de-o şchioapă: NIMENI NU DOREŞTE PROTEJAREA SAU ABSOLVIREA DE VINĂ A INFRACTORILOR! Nimeni nu militează pentru asta, nimeni nu-şi consumă resursele, energia, banii, timpul în general pentru a-i spăla pe infractori. Dar, ca preşedinte de ţară, să fii de acord ca cetăţenii tăi să fie umiliţi mi se pare gestul extrem. Pe cînd o amprentare a evreilor sau a maghiarilor? Ori a moldovenilor de către olteni şi a muntenilor de către ardeleni. Plus că, preşedintele ţării, ca om politic cu state vech