Alegerile la noi ar trebui să aibă loc sub forma licitaţiilor de promisiuni. Vine fiecare partid cu ofertele sale, într-o zi stabilită, iar alegătorii au astfel posibilitatea să compare programele pe loc şi să voteze în cunoştinţă de cauză. Astfel se înlătură posibilitatea dezamăgirilor postelectorale ale celor care se plîng că nu le-a ajuns mesajul la cetăţeni, iar în costul campaniei partidele pot introduce atenţii pentru alegători, încît să-i facă să vină la urne. Introducerea votului uninominal cu dar ar putea fi totodată o mare contribuţie autohtonă în practica democraţiei mondiale.
Un pas lăudabil în această direcţie l-a făcut mai zilele trecute fostul partid de guvernămînt care a anunţat la capitolul valorilor pipăibile că îi va dărui pe români cu autostrăzi, stadioane, cu creşterea spectaculoasă a salariului, pensiilor, a subvenţiilor în agricultură, iar la cele nepipăibile, dar costisitoare, PSD a promis acces garantat la educaţie, servicii medicale şi la justiţie. În total partidul dlui Geoană şi apendicele său conservator-mediatic, PC-ul, şi-au luat faţă de alegători zece astfel de angajamente. Iar acesta pare să fie doar începutul. Fiindcă după oferta unică a partidului ne putem aştepta ca reprezentanţii săi la uninominale să vină cu propriile lor promisiuni, peste această ofertă. Prima reacţie a partidelor aflate în competiţie a fost, din păcate, să le strice cheful românilor şi să declare promisiunile făcute de dl Geoană populisme lipsite de acoperire. Or n-ar fi mai reconfortant dacă măcar pînă la alegeri românii ar putea visa la asemenea angajamente şi la altele, mai tari, din partea contraofertanţilor.
Dacă nu avem autostrăzi vom putea visa astfel la ele, pînă la alegeri şi vreo cîteva luni după aceea, ceea ce e oricum mai mult decît nimic. Partidele ar putea da de lucru autorilor de jocuri pe computer, punîndu-i să constr
