- Editorial - nr. 140 / 18 Iulie, 2008 Imi amintesc destul de bine, desi de atunci au trecut 38 de ani, de un afis de pe vremea in care, parasind, definitiv, invatamantul superior, cadru universitar fiind, lucram deja corespondent la ziarul satelor de pe atunci. O "ucenicie" care, gratie olteanului Nicolae Simionescu, redactorul-sef al "Satului socialist", care se vede ca a avut "nas" de meserias, cum se spune, intr-ale scrisului, adica o buna intuitie profesionala, mi-a prins atat de bine ca viitor ziarist. El a fost cel care m-a primit, cu generozitate, in randul breslei gazetarilor, in timp ce "romanasii" si "ungurasii" mei, de aici, din judetul Mures de acum, pana in anul 1968 - Regiunea Autonoma Maghiara, nu s-au prea incumetat sa-mi intinda o mana de ajutor si sa-mi ofere un loc de munca, in urma unei nedreptati strigatoare la cer care mi s-a facut. Adica, mai pe intelesul tuturor, sa ma ajute sa am o paine! O raceala atitudinala, din lasitate, in primul rand, si din mult oportunism, frica de stabii de atunci ii determinau sa procedeze astfel! Eram, asadar, pentru prima oara intr-o documentare pentru un reportaj intr-o localitate din judetul Bistrita-Nasaud, numita Branistea, renumita pe atunci in tot Ardealul pentru livezile nesfarsite de ciresi. Acolo, ca si la Dumitra, cu livezile ei intinse de meri, deci cu alt profil pomicol, la intrarea in sediul CAP m-a intampinat un afis mare, reprezentand un gospodar alaturi de o buruiana, o palamida enorma, se pare, zambareata. Dedesubt, scrise cu litere de-o schioapa, am citit urmatoarele cuvinte: "Nu uitati! Buruienile mananca dintr-o farfurie cu noi!". De fapt, era un mesaj: daca buruienile nu sunt starpite la timp, ele imputineaza recolta. Mi-a ramas in minte acel afis, cu toate semnificatiile lui propagandistice, transmise, subtil, ce-i drept, si in socialul imediat de atunci. Priveam lanurile de grau pe langa c