Iubirea n-are margini ca odaia

Sau ca o vază-n care pui lin crinul,

Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia

Şi nu-i încap parfumul greu şi chinul

Ce-i pîlpîie deasupra. Creşte-n zare,

Se-ncarcă de amurguri şi de îngeri,

Se limpezeşte-n proaspete izvoare

Şi-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri.

Mai poposeşe noaptea pe la hanuri,

Se-ascunde în cearceafuri rău boţite

Şi-apoi porneşte iar hai-hui sub ramuri

Şi pe cărări de roua-abia zbicite

Şi nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă

Să-şi rotunjească-n cer fructul mustos

de-o toamnă. Iubirea n-are margini ca odaia

Sau ca o vază-n care pui lin crinul,

Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia

Şi nu-i încap parfumul greu şi chinul

Ce-i pîlpîie deasupra. Creşte-n zare,

Se-ncarcă de amurguri şi de îngeri,

Se limpezeşte-n proaspete izvoare

Şi-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri.

Mai poposeşe noaptea pe la hanuri,

Se-ascunde în cearceafuri rău boţite

Şi-apoi porneşte iar hai-hui sub ramuri

Şi pe cărări de roua-abia zbicite

Şi nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă

Să-şi rotunjească-n cer fructul mustos

de-o toamnă.