In volumul al doilea al memoriilor mele, există notele de călătorie în Germania (în R.D.G.), Weimar, Leipzig... Ele figurau la început sub titlul Chitanţe pentru nemurire, comasate într-un fel - ca mai sus - fără modificări importante, doar ordinea în care sunt aşezate.
Din aceste... Chitanţe pentru nemurire, nu face parte Berlinul (de est), et pour cause... şi este clar de ce.
De altfel, acest articol îl voi reproduce fidel, fiindcă se va râde mult, citindu-l, astăzi, când nu mai e nimic de râs.
Să începem cu acest Berlin de Est... De fapt, cum era să ieşim noi din est, ca să ajungem tot în est; şi cum, neajungând în est, nu mai puteam să ne întoarcem în est, totuşi, fără să fi ajuns vreodată în vest; uite-aşa!
Veneam cu Bălăiţă din Suedia. Trecusem prin Finlanda, prin Danemarca. Mergeam cu trenul. Şi ne opriserăm în Berlinul de Est, ca să schimbăm trenul... Pe la orele unsprezece noaptea, aveam în Berlinul de Est, tren spre Bucureşti.
Ce să faci, singur, şi într-o zi în Berlinul tăiat în două de zidul fatal?...
Şi atunci ne veni o idee năstruşnică.
Ce-ar fi să vizităm în câteva ceasuri celălalt Berlin, din vest, în care nu mai fuseserăm niciodată. Ni se părea simplu. Nu veneam noi din Suedia, ţară capitalistă? Logic!
în jurul orei douăsprezece, ne aşezarăm la coada din dreptul staţiei de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai paşaport în regulă. Cu paşapoartele noastre purtând ştampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de la Friederichstrasse, dacă nu greşesc.
Tot aşteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se mai afla încă o coadă, paralelă. Dar câtă deosebire... Cei din coada de alături, paralelă cu noi, păreau că fac parte dintr-o cu totul altă rasă de oameni. Nu numai înfăţişările, atitudine
