- Cultural - nr. 141 / 19 Iulie, 2008 Daca, astazi, cartea importanta atesta rebeliunea spiritului contra barbariei cotidiene si a maleficelor campanii de siluire a constiintei, cum sustine Norman Manea, atunci, noua scriere a lui Mihai Sin ocupa locul cartilor importante. Marea miza nu isi biciuieste cititorul, anuntand disparitia fastuoasa a literaturii. Cunoscand, desigur, dezbaterea in jurul ideii de dezvrajire a literaturii, Mihai Sin invinge tonul deceptiv, prefigurand viitorul apropiat in care se vor scrie cartile mari ale literaturii ("calauze"), in care romanul romanesc nu va fi anemiat. In analiza cresterii si descresterii romanului, pe care o initiaza Mihai Sin, dintr-o intelegere superioara a fenomenului, marea miza ii apartine romanului recuperator si receptarii responsabile a acestuia. Romanul va iesi din "fundaturi", acceptand mize majore, cum ar fi, bunaoara, constientizarea tragicului cotidian. Privirea lucida a parcursului romanului se interfereaza, in Marea miza, cu abilitatea de a evalua daca mitul marelui roman mai este obsesia scriitorului si a cititorului. In derizoriul divertismentului, in agitatia furibunda a timpului comercial, omul va fi redescoperit, iar romanul va fi chemat sa autentifice iesirea omului din stupizenie. Omul si romanul sunt teritorii de recucerit; povestirea poate fi reinventata; dupa ce romanul a fost o aventura a scriiturii, prin confesiuni infumurate si tehnici imbarligate, cum consemna acad. Eugen Simion. Departe de extravagantele critice, profesand masura spiritului critic, Mihai Sin deschide "teritorii" care au fost privite cu prea multa superficialitate, furie chiar, aroganta si rea-credinta, dar care isi asteptau un comentariu inteligent : coexistenta functiei oficiale a scriitorului cu latura subversiva a operei, de ce a ocolit romancierul roman tragicul, cand si cum a fost impiedicata cresterea romanului romanes