Vârsta le-a luat forţa şi le-a lăsat în loc neputinţa. Viaţa nu i-a închis într-un azil, dar le-a dat un cadru metalic şi prea puţină putere pentru a se întreţine singuri. Le e dor să mai audă un glas, chiar şi străin, căci fie au rămas singuri pe lume, fie copiii nu le mai pot trece pragul. Un proiect finanţat de Uniunea Europeană le-a intrat însă în case şi le-a alungat singurătatea.

Poartă denumirea „Îngrijiri la domiciliu pentru vârstnicii din Craiova“. Vreme de 18 luni, din ianuarie 2007, proiectul PHARE, care a implicat consiliul local al municipiului, în parteneriat cu Arhiepiscopia Craiovei, Asociaţia „Vasiliada“ şi Consiliul Judeţean al Persoanelor Vârstnice Dolj, a pus la dispoziţia a 153 de persoane 162.345 de euro. Nu direct, ci prin ajutor specializat, prin servicii de îngrijire şi atenţie. „Rămăsesem singur. Prin luna martie, după ce toţi ai mei plecaseră la Sineasca, a venit cineva la uşă. Mi-au spus că sunt de la Arhiepiscopie“, spune Tiberiu Mirea, de 87 de ani. Vocea i se tulbură şi mâinile îi tremură mai tare, încleştându-se pe baston. „Biserica, la care eu nu mai puteam să merg, venise ea la mine. S-a făcut aşa cum spune Sfânta Scriptură: «Noi, cei tari, trebuie să purtăm neputinţele celor slabi». Nu venea nimeni să sune, n-avea cine să-mi mai deschidă uşa. Stau singur în apartamentul copiilor. Credeam că o să mor aşa. Aveam halucinaţii. Pe urmă mi-au dispărut. Parcă m-am născut din nou. Am avut cu cine să schimb o vorbă, că sunt om“ adaugă bătrânul, prezent într-una dintre sălile Casei „Traian Demetrescu“, unde a avut loc ieri festivitatea de promovare şi diseminare a rezultatelor proiectului.

Nevoia de o vorbă dulce

Echipa a găsit 153 de persoane de evaluatori care să corespundă profilului cerut de program: peste 60 de ani, situaţie materială precară, singuri în imobil etc. „N-au rămas oameni neasistaţi. Ne