CHEILE NEREI • Petreceri de pomină în parcul naţional

În Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşnita nici o pădure nu mai e virgină. La sfîrşit de săptămînă, petrecerile se încing aici mai abitir ca la o nuntă. Grătare, muzică, lăutari, beţii. Azi, beiul locului e un mare "general" care face militărie cu subordonaţii săi, şefii de parc şi ocol silvic. Pentru ei, timpul s-a oprit ierarhic şi slugarnic pe vremea vizitelor comuniste.

Muzica e la mare căutare în parcul Nerei şi nici un turist nu reduce volumul cînd trece vreun ranger sau chiar directorul parcului în persoană ca să-i avertizeze. Din contră, după ce aceştia şi-au încheiat iniţiativa de faţadă, turiştii revoltaţi îi comentează pe la spate. La gura focului se spovedesc. "Păi, ştiţi ce fac ei acolo, la cabană? Cîte maşini din Bucureşti vin sus, la petreceri?! Femei, distracţie, am auzit noi multe...".

CRIZĂ DE RINICHI. Am fost cazaţi chiar la acea cabană celebră, mai exact la cantonul Direcţiei Silvice Reşita, printr-o eroare care necesita, în viziunea directorului Ion Tabugan, să-i fie cumpărată tăcerea. Mai concret, la sediul Direcţiei Silvice, Ion Tabugan a avut o ieşire, din cauza "rinichilor", motivează el, aruncînd cu telefonul după noi. Şi-a revenit în cîteva minute, apărînd zîmbitor, cu strategia în buzunar, la discuţiile cu presa, motivînd că în domeniul silvic, în ograda dumnealui, dacă nu face militărie e degeaba. Zice că şi-a făcut cătănia la vînătorii de munte.

HEIRUP! Faţă în faţă cu pericolul, în nici cinci minute a strîns o armată de oameni avizaţi, de la directorul Parcului Cheile Nerei pînă la adjunctul şefului de ocol Sasca Montană şi alţi cîţiva angajaţi pentru a ne escorta în pădure, la cabană, o realizare importantă a domniei sale. Misiunea celor nevoiţi de împrejurări să-şi strice sfîrşitul de săptămînă cu noi a fost, în mod direct, de a scrie de bi