Daca e sa ne luam dupa cifrele medii, ar trebui sa deducem ca nivelul de trai al romanilor s-a imbunatatit spectaculos in ultimul an: salariul mediu net a crescut de la 1.012 lei (mai 2007) la 1.248 lei (mai 2008), adica un plus de 23%; pensiile au crescut si mai substantial, de la 356 lei la 538 lei (trimestrul I 2007 comparat cu trimestrul I 2008). Se spune ca aceste cresteri au fost erodate de evolutia preturilor. Totusi, in aceeasi perioada indicele preturilor de consum a crescut cu numai 8,5%, conform datelor INS. E drept, modul de calcul e discutabil (ia in calcul ponderea fiecarei categorii de produse, rezultata din structura cheltuielilor medii ale unei gospodarii in anul 2006). Dar, chiar admitand o crestere reala a preturilor de 10%, tot ramane o crestere semnificativa a veniturilor reale.
In ciuda acestor date, nu e zi sa nu citim articole sau sa nu vedem emisiuni de televiziune in care se deplange scaderea accentuata a nivelului de trai. De cele mai multe ori argumentatia se face prin exemplificare (pretul uleiului comestibil, cel mai des citat, a crescut in aceste 12 luni cu 76%, al fasolei cu 33% etc.). Numai ca prin exemple se poate argumenta orice. Poate ca Guvernul, prin bratul sau statistic, incearca sa ne pacaleasca umfland indicatorii; poate ca, dimpotriva, rauvoitorii incearca sa produca panica bombardandu-ne exclusiv cu vestile proaste. Nefiind un adept al scenariilor, incerc sa inteleg paradoxul.
Indicele genaral al preturilor de consum ascunde diferente importante. Preturile cresc, dar nu toate la fel. Unele chiar scad (de exemplu, cele ale medicamentelor). Cert este ca preturile au crescut mai mult in privinta produselor alimentare (cu 12%, conform datelor INS) decat in cea a marfurilor nealimentare (5,7%). Or, exista o regula care spune: cu cat esti mai sarac, cu atat proportia cheltuielilor pentru mancare creste.
