Dupa ce l-a luat in stapanire pe Mircea Geoana, Ion Iliescu se pregateste sa conduca partidul asa cum o facea acum 18 ani: cu mana de fier. A reusit deja sa-i marginalizeze pe reformistii Grupului de la Cluj, pedepsindu-i in acest fel nu doar pentru obrazniciile spuse de ei la adresa biografiei sale nomenklaturiste, ci mai ales pentru ca l-au ajutat pe Geoana in 2005 sa castige sefia PSD in detrimentul sau. A reusit sa-i readuca in pozitii importante pe vechii sai locotenenti, desi stie ca acestia nu sunt nici saraci, nici cinstiti, iar acum ii pregateste pe social-democrati sa accepte sustinerea unui independent la alegerile prezidentiale de anul viitor.
Fara sa o spuna direct, Ion Iliescu le sugereaza colegilor sai ca in PSD nu este nimeni capabil sa-i faca fata lui Traian Basescu in cursa pentru Cotroceni. Adrian Nastase pare deja jignit de aceasta idee si crede ca ar fi indreptatit sa-si mai incerce o data sansele, dar mentorul sau stie ca nu mai poate paria pe fostul premier. Ion Iliescu stie, de asemenea, ca prezidentiabilul PSD trebuie sa fie curat si foarte cunoscut de electoratul sarac si needucat al partidului. Nu e clar daca fostul presedinte mizeaza in aceasta ecuatie pe Sorin Oprescu sau daca se gandeste la alte persoane, chiar mai celebre decat noul primar al Capitalei.
Declarand ca nu este interesat de fotolii parlamentare, Ion Iliescu face de fapt un gest de captare a bunavointei celor din jurul sau si face parada de intelepciune. Pasul sau in spate este insa parte dintr-o strategie clara prin care incearca sa preia partidul, sa-l reformeze dupa gustul sau de fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si, eventual, sa lase un mostenitor altfel decat Nastase, care l-a dezamagit prin lacomie, sau decat Roman, care l-a tradat. Ion Iliescu crede ca poate lasa in urma un partid puternic, o mostenire ideologica s
