- Diverse - nr. 141 / 19 Iulie, 2008 Tiganii din Romania, discriminati candva, in regimul antecomunist, au pasit hotarat pe drumul libertatii si al egalitatii depline, incepand cu 1945, cand au participat cu entuziasm la instaurarea noului regim si au fost, pentru un timp, beneficiari ai acestuia. Nu li s-au dat lor salasuri in case ale celor fugiti sau expropriati ? N-au facut ei parte din comisiile de improprietarire ? N-au participat la lichidarea marilor proprietati agricole si la infiintarea gostaturilor ? Cei care au stiut sa scrie si sa citeasca n-au fost numiti primari sau incadrati in militie ? Pentru acele vremuri, am putea spune ca au fost discriminati pozitiv. E drept ca cei ce au detinut aur, sub orice forma, au fost cercetati, schingiuiti chiar, incat au scos si putinul aur pe care-l mai aveau din ruzile carutelor, din loitre si chiar din osii, desi nu existau dovezi ca ar fi fost obtinut prin incalcarea legii. Indata dupa 1950, in Romania au fost deschise numeroase santiere. Acolo au sapat santuri pentru fundatii si au turnat betoane, folosindu-se numai de unelte traditionale si de forta bratelor, romani, maghiari, tigani etc., si nu se simteau discriminati. Multi tigani s-au calificat in diferite meserii si erau apreciati la locul de munca. Persecutati s-au pomenit tiganii nomazi, pe care regimul, astazi odios, a incercat sa-i sedentarizeze, reducand treptat caravanele ce cutreierau tara in lung si in lat. Unii erau meseriasi, asa ca isi gaseau cate ceva de lucru prin sate, iar tigancile se ocupau cu ghicitul, cu cersitul si, adesea, cu ciorditul. Despre participarea tiganilor la evenimentele din 1989, daca mass-media nu vorbeste, atunci, eu, cu atat mai mult, trebuie sa tac. Nu numai tiganii, ci majoritatea cetatenilor tarii n-au intuit ce mari transformari urmau sa aiba loc: lichidarea industriei si a agriculturii de stat. Aceasta cotitura istorica