Selecţionerul naţionalei feminine de handbal ştie de ce este contestat. Sursa: AP Photo
În mandatul lui Gheorghe Tadici, echipa feminină de handbal a României s-a calificat de două ori la Jocurile Olimpice. Între aceste performanţe, în 2006, tricolorele au devenit vicecampioane mondiale la Sankt-Petersburg, pierzând finala cu Rusia. Tadici vorbeşte, pentru EVZ, despre şansele noastre de a urca pe podium la Beijing, despre programul său de pregătire, dar şi despre teama de arbitraje nefavorabile.
EVZ: Handbalul feminin rămâne singurul sport de echipă care ne reprezintă la Olimpiadă. Vă simţiţi mândru?
Gheorghe Tadici: Este a doua oară în ultimii 32 de ani când participăm la Olimpiadă cu echipa feminină de handbal. S-au calificat cele mai bune forma- ţii, nu este ca la Campionatele Mondiale. De data asta, şi Asia a avut calificări. Coreea, care este triplă campioană olimpică, a fost nevoită să mai facă un baraj cu Franţa. Am jucat şi noi la baraj. Pentru a accede spre primele patru locuri, trebuie să terminăm grupa pe locul unu sau doi. E normal să fiu mândru.
Vă e teamă de arbitraje nefavorabile?
N-ar trebui să se pună problema asta, însă, după Mondialele din Franţa, cred că au fost unele rezultate mai puţin ortodoxe. Atunci, am pierdut medalia de bronz. Mă gândesc şi la arbitraje, dar sper ca Olimpiada de la Beijing să fie dominată de fair-play.
Tot dumneavoastră aţi calificat formaţia tricoloră la Sydney, dar n-aţi mai participat la această ediţie a Jocurilor. De ce?
Am hotărât să nu mai merg la Sydney, cu o lună înainte de Olimpiadă. Ştiam că nu avem şanse la primele cinci locuri. De regulă, nu regret ceea ce fac. Am crezut că e bine să ai coloană vertebrală, nu să gândeşti mioritic: Dom’le, merg la Olimpiadă, că nu se ştie dacă mai ajung vreodată.
„Fetele au o noapte la dispoziţie
