Lily ajunsese întîmplător la Bucureşti. Se numea Lilica Borboşi şi era fiica lui Aurică Borboşi din Ivănceşti, o localitate de pe Drumul European, aflată la vreo sută de kilometri de Capitală. Înainte de Revoluţie, tatăl Lilicăi fusese miliţian. Ajunsese pe drumuri după o întîmplare despre care se va vorbi mult timp în sat.

Lily ajunsese întîmplător la Bucureşti. Se numea Lilica Borboşi şi era fiica lui Aurică Borboşi din Ivănceşti, o localitate de pe Drumul European, aflată la vreo sută de kilometri de Capitală. Înainte de Revoluţie, tatăl Lilicăi fusese miliţian. Ajunsese pe drumuri după o întîmplare despre care se va vorbi mult timp în sat. Unii îl compătimiseră. Alţii – cei mai mulţi – făcuseră însă haz de el trecîndu-l pe loc şi fără menajamente în categoria tîmpiţi fără scăpare.

Aurică Borboşi ieşea pe la unu noaptea, pe un scaun în faţa porţii, în uniformă de agent de circulaţie, şi oprea toate maşinile care se întorceau de la Iaşi la Bucureşti.

Din cîte observase el, un conducător auto oprit după miezul nopţii e altfel decît unul oprit în restul celor 24 de ore. Noaptea sau poate oboseala, mă rog, îl face să accepte tot ce-i spune agentul că a făcut în materie de încălcare a regulilor de circulaţie.

Ghinionul lui Aurică Borboşi a fost că într-o noapte a oprit maşina în care se afla ministrul de Interne.

Fireşte, şoferul ministrului încălcase cam tot ce putea fi încălcat în materie de circulaţie pe timp de noapte.

Ministrul însă se grăbea tare, şi tîmpitul acesta de şef de post rural l-a scos din sărite, pentru că, zicea el, îşi permisese să oprească tocmai maşina lui.

Astfel că pînă a doua zi dimineaţă, la prima oră, Aurică Borboşi era dat afară din Miliţie.

Pentru că nu mai suporta ruşinea, tatăl Lilicăi se mută cu casa în orăşelul din apropierea Ivănceştilor şi se consacră albinăritului.

Du