Parafrazand dictonul latinesc, ma tem de greci chiar daca fac daruri (timeo danaos et dona ferentes) declar ca nu ma temi de greci. Sunt atat de pasnici si odihniti-cel putin cei pe care i-am putut intalni zilele trecute-incat ultimul lucru ce mi-ar fi fi putut veni in minte ar fi fost teama. De la kalimera-buna dimineata –pana la kalispera-buna seara- grecii isi fac siesta. Mananca (bine!) si se odihnesc. Mediteaza sau viseaza in liniste ca sa nu supere zeii Olimpului.
In zilele senine, dupa ce se ridica ceata diminetii se vede muntele in toata splendoarea sa, semn ca Zeus e binedispus. Si de ce n-ar fi? Stradutele sunt curate, maturate si spalate, curtile la fel, pajistea ingrijita. Gardurile si balcoanele de marmora alba stralucesc printre florile multicolore si nelipsitii palmieri. La ora fixa soseste masina salubritatii. Oameni imbracati in costum de protectie si cu manusi albe golesc europubelele. Mai spre seara mai trece odata. La magazinele denumite pompos supermarket-nu mai mari decat un magazin de cartier de la noi, dar in care gasesti intradevar tot ce-ti doresti, de la pres pana la nescaffe, patronii, tata si fiu, uneori cu doua-trei ajutoare te lasa in pace sa alegi printre marfuri cat poftesti, fara sa se crizeze daca zabovesti prea mult la cate un raft. Te servesc cu amabilitate chiar daca e trecut de unu noaptea si s-ar pregati de plecare. Spre deosebire de un supermarket de la noi, unde cei cativa cumparatori amestecati printre zecile de agenti de paza, par detinuti scosi la plimbare in curtea unei inchisori de maxima siguranta!
In oraselul de la picioarele lui Zeus nu am vazut cersetori, hoti, oameni cautand prin tomberoane, politisti, comunitari si jandarmi, masini de salvare…
Dar daca trecea cate un grup de despuiati prea galagiosi, venind de la plaja, nu greseai crezand ca sunt romani. Daca decibelii dintr-o masina ce trecea
