(Comentarii pe marginea scrisorii "Voi fi inca un copil care s-a sinucis" - F. AS 825)
"Iubeste-ti tu parintii, fara sa ceri inapoi"
Draga mea,
Imi inchipui ca ai primit o gramada de mesaje de la cititoarele revistei "Formula AS". Iata si unul de la mine. Daca imi vei raspunde, raspunsul tau va fi binevenit si pretuit, daca nu, vor fi gandurile mele la tine, cu tine, si cu siguranta ca macar pentru moment, te vor ridica deasupra realitatii crude in care te zbati acum. Sunt mama unei fetite ceva mai mare decat tine si a unui baiat considerabil mai mare, si in fiecare seara ma culc cu gandul la ei si-i spun lui Dumnezeu ca daca lor le e bine si eu sunt fericita. Si sunt fericita. Asta este lumea mea si a multor altora, dar lumea ta nu este, nici ea, o raritate. Te intrebi cum de te inteleg din lumea mea opusa? Te inteleg, pentru ca ma gandesc cum ar fi ca fata mea sa traiasca in lumea ta, si ma cutremur. Lumea nu e doar alba sau neagra, culorile sunt multe si nuantele infinit de multe.
As fi vrut sa ai un nume ca sa pot sa ma adresez tie cu el. Am sa te numesc Alba, pentru ca asta imi vine in minte acum, poate pentru vulnerabilitatea si claritatea culorii albe, poate pentru nevinovatia cu care ne nastem si care ni se terfeleste, adesea, prin mocirla micimii omenesti.
Traiesc de foarte multi ani intr-o tara in care aparent nu lipseste nimic, unde aparent ai zice ca, uite, asa arata perfectiunea. Dar e aparent. Nicaieri nu exista perfectiune (poate pentru ca nici nu stim cum arata ea), nici o lume nu este lipsita de suferinta precum nici de fericire. Aici, in lumea asta din nordul Europei, sunt multi copii care traiesc drama ta, oameni care se scufunda in noroi, desi toate posibilitatile fericirii se afla foarte aproape de ei. Asta ma face sa trag concluzia ca ne nastem cu un bagaj sufletesc si intelectual pe care din motive neintel
