În plin proces de Amprentare, norvegienii îi descoperă cu uimire şi cu încîntare pe romi. Sentiment reciproc, întrucît şi romii îi descoperă la fel pe norvegieni. Întrucît s-a căzut la pace cu italienii, Amprentarea avînd loc doar în moneda europeană, spaimele UE au dispărut. CHESTIUNEA ZILEI
În plin proces de Amprentare, norvegienii îi descoperă cu uimire şi cu încîntare pe romi. Sentiment reciproc, întrucît şi romii îi descoperă la fel pe norvegieni. Întrucît s-a căzut la pace cu italienii, Amprentarea avînd loc doar în moneda europeană, spaimele UE au dispărut. Singura problemă: pensionarii au venit cu palmele curate în acelaşi scop.
Pe cînd romii din Roma stăteau fericiţi la rînd la Amprentare, întrucît se zvonise că e pe euroi, zece euro de deget, italienii au început
s-o scalde. Pe juma din sumă, macaronarii au propus doar să-i numere şi să mai stea de vorbă cu ei. Să afle din gura lor dacă dădeau tîrcoale Capitoliului din interese turistice sau din simţăminte naţionale, nomazii noştri aflînd că şi ei tot de la Rîm se trag. Aşadar, trimişii lui Berlusconi i-au întrebat de neamuri, de obiceiuri, ce jocuri le plac, cu cine ţin, cu Mutu sau Chivu, ce nume ar vrea să poarte viitorii lor puradei, cei născuţi pe malurile Tibrului în ultimele 24 de ore, dacă i-ar deranja să li se spună Silvio sau Berlusconi, sau Maroni, sau Macaroni, sau Cioroianu, sau Băse, sau Troacă sau, de ce nu, Amprentarea… Romii au trecut prin multe. După război, cînd pe toate buzele era numele lui Stalin, ţiganii (nu se inventaseră romii) i-au botezat p-ăia mici cu numele lui. Chestie nasoală, fiindcă toată ziua auzeai pe stradă fir-ai al dracu’, Staline, povestea înregistrîndu-se ca primul gest de disidenţă anticomunistă.
Pe cînd trimişii noştri cădeau la pace cu berlusconii (funcţionarii care le muiau degetele în tuş), în ţară se făceau liste ca la donarea de
