Unul dintre cele mai bune bancuri de dupa Revolutie l-am auzit de la Floriana Jucan. Tensiune in cabinetul Adrian Nastase. Vorbeste premierul: „Tara e in ruina, guvernarea noastra a esuat, nu mai avem solutii, iar la viitoarele alegeri riscam sa fim spulberati. Astept solutii“. Tacere, multa tacere. Deodata, o mana flutura victorioasa, precum in clasele primare, deasupra capetelor. „Zi tu, Puiule (n.r. - Ioan Puiu Pascu) ca esti baiat destept, conduci armata...“. „Domnule prim-ministru Adrian Nastase, al guvernului Adrian Nastase“, am gasit solutia: incepem un razboi cu Statele Unite.
Nu avem nicio sansa. Ne predam si ne mancam linistiti milioanele in Miami. O sa vine ei sa reconstruiasca“. Asta e solutia. Ura! Strangeri in brate, lacrimi fierbinti social-democrate tasnesc din ochii baronilor. Lui Mitrea i s-a zbarlit mustata de fericire, Miki Spaga danseaza menuet... Intr-un colt, transpirat si profund ingrijorat, Vasile Dancu ofteaza in timp ce face calcule febril: „Domnule presedinte al PSD, domnule premier Adrian Nastase! Avem o problema. Dupa socotelile mele, si stiti ca sunt un sociolog de marca, deci ma pricep, putem castiga razboiul!“.
De ani intregi, social-democratii de la Cluj isi joaca propria carte. S-au autodenumit pompos „Grupul de la Cluj“ adica un fel de „Gruppo Aparte“ al galeriei social-democrate. Au pus conditii non-stop, ca si cum ar fi reprezentat intreaga Transilvanie, iar Ioan Rus, un Avram Iancu, cu trandafiri la cureaua lata. Rezultatele electorale au demonstrat ca asa-zisul Grup poate fi denumit Cuplu, el fiind vizibil prin doua persoane: Rus si Dancu.
Dincolo de gluma, cei de la Cluj au fost primii care au dat semnalul reformei in PSD, iar „grupul“ lor este format din oameni extrem de inteligenti. Baieti cu carte, finuti, dar fara priza la popor, fara putinta de a comunica cu electoratul, de a cadea in ata
