Constituie o actiune rasista luarea am­pren­telor digitale romilor din taberele im­pro­vizate din jurul unor orase italiene? Aminteste ea de fascism, ba chiar imita pro­cedeele acestuia? Asa vrea sa ne con­vinga o recenta campanie de presa din Romania, cat si cateva actiuni din par­la­mentul european. Campania din Roma­nia propune amprentarea voluntara a ro­ma­nilor pe principiul solidaritatii cu romii per­secutati in Italia, in vreme ce, in Parla­men­tul European, grupurile socialist si li­be­ral au formulat rezolutii critice la adre­sa guvernului italian de dreapta si a minis­tru­lui sau de Interne, Roberto Maroni. In Ro­mania, campania de presa are si un evi­dent ton antiguvernamental si antipre­zi­dential: iata, se insinueaza, presa apa­­ra cetateanul roman din strainatate, nu gu­vernul si presedintele, care au avut reac­tii extrem de masurate in acest caz. Chestiunea merita sa ne preocupe: fap­tul ca amprentarea romilor vine din partea unui guvern italian, care nu e un mare sustinator al principiilor unei justitii im­partiale si care are in componenta sa un partid neofascist si un partid separa­tist, Liga Nordului, nu reprezinta totusi ar­gu­mente suficiente pentru a caracteriza am­prentarea drept o violare flagranta a drep­turilor omului. In sine, luarea amprentelor digitale nu poate constitui o asemenea violare, in po­fi­da asociatiilor de idei neplacute cu in­frac­tionalitatea. Ea face parte din arse­na­lul larg al mijloacelor prin care statul mo­dern doreste sa cunoasca si sa con­tro­le­ze identitatea cetatenilor sai: poza din pa­sa­port sau din actul de identitate nu au in sine nimic mai ofensator decat ampren­ta­rea, care, insa, deranjeaza psihologic mai mult, fiind mai "corporala" si mai "mur­­dara": obiectivul fotografului iti "fura" doar ima­ginea, in vreme ce amprentarea iti atin­ge si iti murdareste o parte a corpului - mana. Totusi, amprentarea - mul