Când vorbim despre pâine, nu ne gândim doar la tradiţionala franzelă sau la pâinea de casă ce ne aduce aminte de copilărie. În prezent, există din ce în ce mai multe sortimente de pâine, inspirate din reţete tradiţionale din întreaga lume. Pâinea nu înseamnă doar o simplă combinaţie de făină şi apă. Există sute de feluri de pâine, fiecare cu texturi, gusturi, forme şi mărimi diferite. Particularităţile fiecărui tip de pâine rezultă, în primul rând, din alegerea ingredientelor. Materia primă de bază este făina, dar şi grişul poate fi folosit pentru pâine. Făina poate fi rafinată sau integrală, de grâu, de secară sau de porumb şi poate fi amestecată cu apă, ulei sau lapte. În afară de ingrediente, un element esenţial este şi îndemânarea la fabricarea pâinii: nu degeaba, de exemplu, cele mai bune baghete se produc în Franţa, în ciuda faptului că reţeta a fost împrumutată şi dincolo de hotarele acestei ţări.

Europa, în lung şi în lat În cea mai mare parte a Europei, inclusiv în România, ingredientul principal pentru fabricarea diverselor sortimente de pâine este făina de grâu, însă în ţările nord-europene se obişnuieşte ca pâinea să fie făcută din făină de secară. În Germania, preferata tuturor este „pumpernickel“, o pâine neagră, făcută cu secară şi melasă şi care are un miez foarte dens. Suedezii consumă mai mult pâine cu seminţe de orz, secară sau malţ, dar şi celebra pâine suedeză fabricată din făină de secară şi de grâu, fără maia. Această varietate de pâine se prezintă sub forma unor plăcinţele foarte fine, foarte moi şi dulcege, ideale pentru sandvişuri. Coborând către sudul Europei, lăsăm în urmă secara şi redescoperim uleiul de măsline, care este folosit în multe ţări mediteraneene pentru fabricarea unor pâini moi şi aromate. Italia este locul de origine al pâinii „foccacia“, cu sare şi ulei de măsline, care nu lipseşte de la nici o masă şi care este