Am avut ocazia sa îl întâlnesc saptamâna trecuta pe Fugulyan Grigore, antrenor de sah de peste doua decenii în cadrul Clubului Sportiv Scolar Târgu-Mures, cu ocazia unei vizite cu care ne-a onorat la redactie. Tehnicianul mi-a facut din start impresia unui om modest, preocupat sa vorbeasca înainte de toate despre performantele elevilor sai si prea putin despre propria persoana, desi în cariera sa a pregatit generatii de sportivi cu rezultate exceptionale, din îi amintesc pe Vaida Levente, campion mondial la 16 ani, Szabo Gergely, mare maestru international si Anton Teodor, laureat recent cu bronz la Campionatul European din Ungaria.
Paradoxal, în pofida rezultatelor mai mult decât meritorii, atât sportivii cât si îndrumatorii lor nu prea se bucura de recunoastere din partea societatii, atât mass media cât si sponsorii canalizându-si atentia si milioanele de euro înspre alte sporturi mult mai sarace în performanta. De exemplul, fotbalul, unde de la sezon la sezon se învârt sume din ce în ce mai fabuloase pentru obtinerea unor rezultate anemice.
Tara are asa niste copii talentati, pacat de ei… spunea la un moment dat antrenorul. Si avea dreptate! Ajunge sa urmarim buletinele de sport ale posturilor de televiziune. Circul e omniprezent! Sportivi fara valoare promovati pâna la suprasaturare doar pentru ca si-au facut un nou tatuaj sau ca au ajuns în asternut cu nu stiu ce fotomodel, declaratii abracadabrante ale conducatorilor de cluburi, scandaluri, scenarii de coruptie si golanii la nesfârsit. În acest timp, performerii din sporturile altele decât fotbalul sunt ignorati, chiar daca reusesc sa câstige medalii la competitiile internationale.
Si pentru ca România este tara tuturor posibilitatilor, însa în sensul negativ, am aflat cu stupoare cum profesorul Fugulyan a fost obligat sa participe la concurs pentru postul de la CSS, declarat vacant, nici n
