Inaintea marii batalii din toamna, partidele principale, pesemne si celelalte, dar nu conteaza, sunt angrenate in batalii interne despre care nimeni nu stie daca le fac bine, rau sau nu schimba nimic. Dupa ce in PSD a avut loc schisma de la Cluj, iata ca nici PD-L-ul nu se lasa si pune de-o lupta crancena exact in cealalta parte a patriei, la Constanta.

In acest timp, in Italia romii plecati din Romania, dar nu numai ei, ci toti nomazii, sunt pusi sa se murdareasca pe degete si sa-si imprime murdaria respectiva in arhivele politiei. O parte a organismelor europene sare-n sus si protesteaza, cealalta parte, in persoana dlui Barroso, nu se nelinisteste, acceptand masura. Dl Tariceanu protesteaza, despre dl Basescu se spune ca, sotto voce, dar la Roma ar fi dat din cap aprobator. Domnia sa insa nu confirma si nici nu infirma zvonul. Sa vedem ce se va mai intampla pana la urma.

Problema nomazilor e una care s-a nascut o data cu aparitia civilizatiei stabile europene, si mai ales in anii din urma, cand statul a inceput sa supravegheze, chiar fara a pedepsi, pe toata lumea, deoarece nu se stie de unde sare teroristul. Sau violatorul, sau criminalul. Desi despre acestia din urma, mai ales in Italia, se cam stie: ei vin foarte des din tabere, cum li se spune acum satrelor instalate pe la marginea marilor orase, ba undeva chiar in parcul central al localitatii. Pare logic – si poate ca si este – ca, din moment ce toti cetatenii ficsi, ca sa zicem asa, sunt inregistrati si se stie de unde pot fi saltati la nevoie, sa se stie cam de unde pot fi saltati, tot numai la nevoie, si cei mobili. Autoritatile italiene au facut o greseala cand au decretat amprentarea numai a nomazilor. Daca ar fi facut-o in acelasi timp, nu peste nu stiu cati ani, cum anunta in urma protestelor, cu toti cetatenii sai, scandalul nu ar fi fost atat de mare. Ba, poate, nici nu ar