Pretutindeni în Europa – leagănul social-democraţiei – se constată căderea centrului-stînga în preferinţele electoratului. Multă vreme s-a spus că Suedia este o democraţie cu un singur partid. Iată însă că, după ani lungi de guvernare, stînga a pierdut puterea, şi asta nu pentru că viaţa oamenilor era rea sau opoziţia conservatoare avea un program convingător

Pretutindeni în Europa – leagănul social-democraţiei – se constată căderea centrului-stînga în preferinţele electoratului. Multă vreme s-a spus că Suedia este o democraţie cu un singur partid. Iată însă că, după ani lungi de guvernare, stînga a pierdut puterea, şi asta nu pentru că viaţa oamenilor era rea sau opoziţia conservatoare avea un program convingător. În Germania, social-democraţii au rămas la putere doar într-o alianţă condusă de creştini-democraţi, iar cota lor de popularitate este în dramatică descreştere. În Austria, guvernul social-democrat este în criză. O înfrîngere zdravănă a încasat noul partid de centru-stînga italian care, încercînd să coaguleze o formulă social-democrată compusă în principal din comunişti reformaţi şi social-liberali, s-a trezit că oferă dreptei neoconservatoare aliate cu neofasciştii controlul politic absolut asupra ţării. În Olanda, ajunşi partener de mîna a doua în coaliţia dominată de dreapta, social-democraţii au căzut în sondaje pînă la pragul fără precedent de 10%. În Danemarca, Finlanda şi Grecia, socialiştii se află în opoziţie după ce, apropiindu-se de centru, au pierdut mai multe alegeri la rînd. În Franţa – la fel ca în România –, stînga democrată este capabilă să cîştige alegerile locale, dar nu pe cele prezidenţiale, şi nu ştie cum să redevină majoritară în Parlamentul naţional. În Polonia şi Cehia, stînga aproape a dispărut, în timp ce în Ungaria se pregăteşte de un dezastru electoral. Nici în Marea Britanie laburiştii nu se simt mai bine. După suc