Care sunt argumentele infiintarii unui Institut de Istorie a Religiilor in Ro­mania? Intai un argument de europenitate. In toate tarile civilizate din lume exista insti­tu­te, catedre care se ocupa de stiinta reli­gii­lor, in diverse forme. La noi exista o neta intarziere in privinta asta si lucrul e cu atat mai greu de inteles, cu cat suntem o tara care a produs in secolul trecut fi­guri impozante ale disciplinei. Ma gan­desc la Mircea Eliade, ma gandesc la Ioan Petru Culianu, dar si la Arion Rosu, sau la Sergiu Al George, asta ca sa ra­ma­nem in perimetrul secolului trecut. Mer­gand inapoi, dam peste Nicolae Milescu Spataru, peste Dimitrie Cantemir si peste numerosi alti "pionieri", pe care, de altfel, intentionam sa-i inventariem intr-un dic­tio­nar inclus deja in planul institutului. Exista un Institut de Studii Orien­tale. Da. Asta a fost etapa dintai si oarecum esuata a acestui proiect. El s-a nascut in 1990, sub directia lui Radu Bercea. In­sti­tu­tul de Studii Orientale a ramas un timp la Ministerul Culturii, unde se si nas­cu­se, dupa care a fost evacuat, asa incat a ajuns la Primaria orasului Bucuresti, unde e greu de inteles ce loc putea sa aiba o asemenea institutie. Rezultatul a fost ca el a fost evacuat si de acolo, in ur­ma unor manevre nu tocmai limpezi, asa incat la ora asta el este o mica sectie a Bibliotecii Municipale. Lucrul grav este ca acel institut obtinuse biblioteca pariziana a lui Mircea Eliade si ca la ora asta acea biblioteca e inabordabila, impachetata un­de­va in spatiul Bibliotecii Municipale. In Romania, oamenii devin institutii Astazi, in aceasta formula, cu alti oa­meni, avem garantia ca acest pro­iect nu va esua? In masura in care poti avea garantii pe ter­men lung in Romania, eu cred ca pu­tem avea aceste garantii, pentru ca, de data asta, e un institut intemeiat sub aus­piciile Academiei Romane. Nu stiu vreun caz in care institut