Tarile si lumea nu progreseaza de la sine. Nu exista un destin al umanitatii pentru ca pur si simplu nu exista o evolutie liniara si inevitabila a mersului Istoriei. La urma urmei, nici Istoria cu majuscula nu exista. De aceea, ideea ca, de exemplu, liberalismul a invins in Romania definitiv o data cu aderarea la NATO si Uniunea Europeana este o iluzie periculoasa. Consacrarea cu succes sau nu a unui model liberal depinde de puterea de presiune civica a populatiei, de fiecare batalie politica pierduta sau castigata, de politicile economice si reformele implementate sau nu. Or, aceasta lupta nu se termina niciodata. Nu merge, cum visau comunistii, "sa construiesti" o societate ideala. O societate liberala este o societate vie, care se construieste pe sine si se confrunta in fiecare zi cu provocari si pericole noi. De aceea, aderarea la NATO si UE nu ne garanteaza in nici un fel ca maine vom avea o societate mai buna decat ieri.
Un exemplu este situatia scandaloasa a statului de drept in Romania. Stam, evident, mai prost la acest capitol decat stateam cu doi ani in urma. Bineinteles, lucrurile nu au degenerat de la sine, ci asistate de Guvernul liberal, care a introdus o legislatie contradictorie prin ministrul Chiuariu, a incercat sa desfiinteze DNA, prin acelasi ministru, si a lucrat alaturi de PSD in Parlament pentru a bloca anchetele impotriva fostilor ministri. In cardasie cu asa-zisa opozitie de stanga, cu judecatorii Inaltei Curti de Casatie si cu cei ai Curtii Constitutionale, Guvernul liberal al Romaniei a sapat la temelia statului de drept, cea mai pretioasa idee a liberalismului iluminist.
Un al doilea principiu liberal care sufera din ce in ce mai mult de precaritate in Romania anului 2008 este Democratia. In democratie alegem intre ofertele politice aflate in competitie, cu alte cuvinte, intre sisteme de valori concurente, progra