Am citit recent dintr-un ziar central ca primele semne ale imbatranirii apar la 20 de ani! M-am ingrozit! E proverbiala hotararea mea definitiva si irevocabila de a nu da atentie cifrelor din actul meu de nastere si sa refuz categoric sa imbatranesc! Si ca sa ma tin de cuvant citesc, deci exist.

Autoarea articolului prezenta destul de sumbru procesul de imbatranire ce incepe inainte ca semnele vizibile precum ridurile sa-si faca aparitia! E o logica in toate acestea pentru ca odata pornit la vale nu ai cum sa te intorci, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te bagi in groapa, daca inaintea ta mai e un deal si o alta vale, si tot asa…cat te tine ata!

Organele interne incep sa imbatraneasca mai repede decat pielea, destul de ciudat, daca ne gandim la cate nu e expusa pielea si rezista fara riduri la unele persoane norocoase chiar si peste 80 de ani! “Pornim în viaţă cu aproximativ 100 de milioane de neuroni, însă în jurul vârstei de 20 de ani numărul acestora începe să scadă. Potrivit cercetătorilor, în jurul vârstei de 40 de ani începem să pierdem în jur de 10.000 de astfel de conexiuni neuronale pe zi.” Suna terifiant, dar nu e totul pierdut daca zilnic ne folosim de conexiunile neuronale din plin, inainte ca ele sa-si dea duhul! Facand insa un mic calcul, ne dam seama de exagerarea cercetatorilor (?), pentru ca de ar fi adevarata afirmatia, la 70 de ani am fi cu totii niste legume presupunand ca am mai putea macar vegeta fara nicio conexiune neuronala din creier!

Exercitiul meu de gandire in jurul problemei imbatranirii a fost provocat de revederea unei batrane doamne. Marunta, aparent fragila, cu parul alb, tuns a la Mireille Mathieu, cu ochi albastri ce scruteaza cercetator directia de unde ar trebui sa vina “23-ul”in fiecare seara, indiferent de vreme tranziteaza centrul orasului. Vine de la sora ei bolnava, imobilizata la pat. O vizit