Acuzat de genocid, crime de razboi si crime impotriva umanitatii, un adevarat monstru pentru musulmanii si croatii bosniaci, Radovan Karadjici s-a considerat un lider providential si un intelectual rafinat, comportandu-se ca atare.

Cel care avea sa se erijeze in salvatorul sarbilor bosniaci nu s-a nascut nici in Bosnia, nici in Serbia, ci in Muntenegru, stabilindu-se in capitala bosniaca, Sarajevo, abia dupa ce a terminat facultatea si a inceput sa lucreze ca medic psihiatru. Nascut pe 19 iunie 1945, copilaria sa a coincis cu dificilii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Sentimentele nationaliste le-a mostenit de la tatal sau, fost cetnic, arestat pentru apartenenta la organizatia nationalista sarba, care a luptat si impotriva nazistilor, dar si impotriva partizanilor comunisti condusi de Tito, iesit invingator pana la urma. Cum tatal sau era in inchisoare, Radovan Karadjici a fost crescut de mama lui, Iovanka, de la care a invatat legendele patriotice care alimenteaza de secole nationalismul sarb. Inca din copilarie a inceput sa scrie poezii, hobby pe care l-a cultivat si la maturitate.

A ales sa devina psihiatru, specializandu-se in paranoia. Desi s-a straduit sa intre in cercurile intelectualilor din Sarajevo, personalitatea sa ciudata si capricioasa, ca si unele scapari profesionale (de exemplu, sfatul dat unui barbat sa isi bata sotia mai des pentru a-si salva casnicia) l-au transformat intr-un personaj mai degraba comic. Nici pe plan literar nu a avut mai mult succes, criticii neapreciind temele sumbre care ii dominau poemele, majoritatea inspirate din legende sarbesti.

In politica a debutat ca liberal, dar, dupa moartea lui Tito, in 1980, cand supravietuirea Iugoslaviei a fost pusa sub semnul intrebarii, a trecut catre dreapta, fiind unul dintre fondatorii Partidului Democratic Sarb, promotorul liniei nationali