Cel mai vulnerabil domeniu economic unde nu există un control riguros din partea autorităţilor este sectorul tranzacţiilor imobiliare. Într-un singur an, volumul tranzacţiilor suspecte de spălare de bani a ajuns la 200 de milioane de euro. De câteva luni, de când legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor a fost uşor „curăţată“, activitatea din sectorul imobiliar s-a încurcat şi mai rău. Reprezentanţii Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) susţin că nu există suficiente reglementări în acest sector de activitate, considerat, alături de construcţii, cel mai mare aducător de venituri din economie. Legea privind combaterea spălării banilor a fost modificată anul acesta prin OUG nr. 53/2008, dar, deşi au trecut două luni de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative, în domeniul imobiliar legea nu este aplicată întocmai. Considerate entităţi raportoare către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), agenţiile imobiliare şi alţii care intermediază imobiliare sunt obligaţi să raporteze aproape orice tranzacţie de minimum 15.000 de euro (şi echivalentul în lei), dacă aceasta s-a efectuat cash. Pe piaţa imobiliară, numărul tranzacţiilor cash este foarte mare şi orice apartament depăşeşte 15.000 de euro, deci trebuie raportată tranzacţia la ONPCSB. Săptămâna trecută, o conferinţă naţională în domeniul spălării banilor a scos la iveală faptul că, în sectorul imobiliar, combaterea spălării banilor se face cu dificultate. „Avem nevoie de legislaţie deoarece este un domeniu foarte vast, în care operează actori foarte mici. Dacă luăm în calcul şi entităţile care nu raportează date despre activitatea lor, cred că am avea cel mai mare număr de entităţi raportoare“.

„Nu se pot face verificări!“ Vicepreşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI), Cristian Clenciu, a precizat că există un volum