Banca de stat, care rotunjeşte cu zeci de mii de euro/an veniturile unor şefi din diverse ministere, a acordat anul trecut credite a căror valoare totală nu depăşeşte 100 de milioane de euro. Splaiul Unirii, långă Piaţa Naţiunilor Unite. Sediul central al Eximbank. După pustietatea din faţa băncii ai zice ori că e sărbătoare naţională, ori weekend. Este însă joi dimineaţa. Intrăm pe uşa pe care scrie „Registratură şi Clienţi“. Dăm de un hol micuţ c

Banca de stat, care rotunjeşte cu zeci de mii de euro/an veniturile unor şefi din diverse ministere, a acordat anul trecut credite a căror valoare totală nu depăşeşte 100 de milioane de euro.

Splaiul Unirii, långă Piaţa Naţiunilor Unite. Sediul central al Eximbank. După pustietatea din faţa băncii ai zice ori că e sărbătoare naţională, ori weekend. Este însă joi dimineaţa.

Intrăm pe uşa pe care scrie „Registratură şi Clienţi“. Dăm de un hol micuţ cu două birouri tip recepţie. În loc de secretare, nişte paznici. Trebuie să le spui ce vrei ca să treci mai departe. Ai două variante: ori mergi cu treabă sus, la birourile administrative, ori vrei să devii client, caz în care o iei la dreapta şi treci de o uşă din sticlă mătuită pentru a intra în spaţiul „comercial“. Aici, vreo şase birouri şi 20 de metri de canapele de piele pentru discuţiile cu clienţii. Dar la acea oră nu era ţipenie de client. Nici la „consilieri“ nu e mai bine: jumătate din birouri sunt goale. Mă opresc la primul birou şi spun că vreau un credit de investiţii pentru o firmă destul de mare: cifră de afaceri de 25 de milioane de euro pe an, care exportă echipamente electrice industriale în Orientul Mijlociu. Angajata tresare: se uită la mine, se uită înspre colegi şi pare că se răzgåndeşte: pånă la urmă, îmi va răspunde ea la întrebări. Este amabilă şi îmi prezintă produsele băncii: „avem două tipuri de credite cu dobåndă subvenţionată: