Aţi condus vreodată spre aeroportul „Henri Coandă“ în dorinţa de a vă deplasa cu avionul? Aţi intrat vreodată în Bucureşti dinspre nord? Aţi fost la cumpărături în zona comercială? Şi aţi stat neputincioşi şi câte o oră, ca să parcurgeţi un kilometru pe DN 1?
Nici nu e prea rău, dacă ne gândim la ce grozăvie s-a întâmplat de curând pe această şosea ultraîncărcată dintr-o ţară ultraapatică.
O benă de camion a agăţat în vânturarea ei verticală neautorizată o pasarelă pietonală ciudat de fragilă. Cam ca viaţa noastră. Oricare dintre noi, cei care am răspuns la întrebările iniţiale cu „da“, am fi putut fi striviţi sub teribila greutate. Tu, care citeşti asta între două treburi importante. Eu, care mă revolt fără voce când şi când. El, care ridică din umeri gândind „fatalitate“. Voi, care vă felicitaţi că aţi întârziat cu o zi drumul vostru spre Ploieşti. Ei, ele, noi, dumneavoastră priviţi în jur la chipurile oamenilor. Oricare din ele putea să nu mai existe dacă ar fi nimerit pe DN 1 în secunda când nebunu’ trecea cu camionul. Orice grijă de a rezolva treaba cea urgentă cu gresia, cu grădiniţa copilului, cu analizele, cu articolul, cu organizarea evenimentului, cu trimiterea e-mailului, cu mersul la hipermarket, cu adunarea cireşelor, cu vânzarea imobilului, cu ştergerea prafului, cu supa de găină, cu angajarea, cu Bacul, cu promovarea produsului, cu datul în judecată, cu restituirea banilor, cu învăţarea rolului, cu repararea robotului de bucătărie, cu hidratarea tenului, cu orice grijă, absolut oricare s-ar fi curmat într-un momenţel de neevitat dacă eraţi acolo.
Nu e ceva care să nu ne privească. Nu e o zonă în care pătrund doar anumite persoane calificate, care tastează un cod secret şi-şi asumă riscul. Nu. E o şosea circulată, pe care avem cu toţii treabă. Oricare dintre noi putea fi acolo. Nu e înspăimântător? Atât de stupid?!
