Gabriela Adameşteanu A találkozás Traducere de László Csiki, Budapesta, Palamart, 2007, 284 p. Filip Florian Kisujjak Traducere de Zsolt Karácsonyi, Budapesta, Magvet˝o, 2008, 216 p. Numai dacă aruncăm din cînd în cînd o privire peste gard, ne vom putea da seama dacă grădina vecinului este mai verde sau ba. Însă, cel puţin la nivel de literatură, o facem destul de rar. Vorbim, desigur, (la rubrica „solduri“) despre o „comunitate de destin central-est european“, respectiv (la rubrica „creanţe“) despre „traumele Trianonului“, iar retorica celor ce „ne leagă“ şi „ne despart“ funcţionează admirabil, dar nu avem experienţe nemijlocite şi vii despre felul în care toate acestea apar în poezie sau în roman sau ce forme îmbracă acestea în autointerpertarea lirică sau epică a vecinilor. Deşi am putea avea asemenea experienţe. Căci literatura vecinilor, romanul românesc contemporan – pe care, de data asta, aş dori să-l explorez cu prudenţă – poate fi citit în traducere într-o suficientă măsură cel puţin pentru a ne face, cît de cît, o imagine sau pentru a formula cîteva păreri. Există la noi unele edituri mari şi cu patină, ca Magvet˝o, care publică noutăţi ale romanului românesc, şi există edituri mai mici, ca Palamart, specializată în literatura română, care scoate sistematic, în traducere maghiară, noutăţi din proza românească contemporană, considerate importante şi valoroase. (De mai mult timp, în colecţia „Romane est-europene“ a acestei edituri din urmă apar opere izbutite. Este vorba, de pildă, dintre autorii generaţiei mai în vîrstă, de Dumitru Ţepeneag, care trăieşte din 1973 la Paris, cu două romane: Hotel Europa şi Zadarnică e arta fugii sau de romanul lui Eugen Uricaru, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, cu titlul Aşteptîndu-i pe barbari.) Întîlnirea – un roman al vocilor, o polifonie a discursurilor într-o permanentă concurenţă Tema explorării mele est