Miercuri seara, 24.000 de fani Metallica au zguduit stadionul Cotroceni. In ciuda ploii si a frigului, oamenii s-au strans unii intr-altii, asteptand inceperea concertului. Altii au avut umbrele. Nu cei intrati pe stadion, ci aceia urcati pe hotelul Marriott, care asteptau si ei acelasi lucru.
Trupa din deschidere, The Sword, a trecut relativ neobservata. Dupa cinci melodii cantate intr-un stil Metallica, dar ceva mai obosit si cu o sonorizare neconvingatoare, The Sword s-a retras de pe scena, anuntand venirea metalistilor. Apropo de asta, se anunta inca de pe atunci un mic detaliu legat de scena: nu se vedea ce se intampla pe ea. Asta, doar daca nu erai binecuvantat cu cel putin 1,80 m. Acelasi lucru si cu ecranele laterale. Amplasate - si ele, si scena - cu un metru sau doi mai sus, i-ar fi scutit pe multi de efortul de a urmari tot concertul pe varfuri sau de intrebat tot timpul: "Ce se-ntampla? Ce se-ntampla?"
La ora 21.00 s-au auzit primele acorduri din "The ecstasy of gold", iar de pe stadion a izbucnit vuietul fanilor surescitati de atata asteptare in ploaie. Concertul a inceput cu piesa "Creeping death" si a continuat cu melodii de pe vechile albume - Ride the lightning, Fade to black, One sau Whiplash.
Nimic de pe "St. Anger", insa Metallica a compensat in a doua jumatate a concertului, cand Hetfield nu a mai facut rabat la voce, nici Hammett la chitara si au oferit un show profesionist, in care sonorizarea si luminile au fost excelente. Memorabil intro la One, in care, pe fundalul sonor al mitralierelor, s-au lansat artificii rosii si explozibili, iar in spatele scenei au izbucnit jerbe de foc.
Whiplash a fost un maraton in care fanii au "alergat pe loc". Cantat la o viteza mai mare decat in varianta originala, la Whiplash nu a fost timp de respirat, versurile mitraliate si ritmul nebunesc lasand audienta aproap
