In Romania, continuitatile dintre trecut si prezent nu tin de ideologie. si este firesc sa fie astfel. La urma urmei, ideologia – atunci cand nu devine un fetis sau o religie la care oamenii sa adere cu convingere si in mod ireversibil – ramane un instrument, nu un scop in sine. si daca te dispensezi de ideologie, mai sunt destule unelte la care poti apela in scopul de a ramane la pupitrul de comanda al unei societati invatate sa i se distribuie totul de un stat discretionar si dornica, in virtutea acestui fapt, de cat mai multe beneficii si cat mai putine raspunderi (modelul societatii infantilizate).
La noi insa, cel mai eficient mijloc de manevrare politica spre inaltimi pare sa fi fost dublul standard. Limbaj dublu, comportament dublu, legi destinate unei democratii in principiu egalitare, dar alterate de clauze menite sa asigure privilegiile. Asa ceva a existat si in comunism si se dezvolta in forme noi si dupa caderea acestuia ca sistem, in ambianta tranzitiei. Ramane de vazut daca integrarea in structurile UE va permite sau nu perpetuarea acelorasi practici si reflexe sociale si politice. Deocamdata, intr-un articol din "Financial Times", Tom Gallagher este de parere ca lucrurile merg bine pentru elitele politice romanesti, nestingherite in mod vizibil de codul comportamental si etic al Bruxelles-ului.
Conceptul fundamental pe care expertul britanic il propune mi se pare a fi, in acest context, cel de "ritualuri de reforma". Varfurile politice ale vietii postcomuniste din Romania s-au specializat in astfel de comportamente caracterizate prin formalism repetitiv – cu nuante, desigur! – si epuizate, in zdrobitoarea lor majoritate, in fata elanurilor initiale, oprite pe drum, sabotate, sleite, abandonate tacit sau marsaluind in timp din ce in ce mai dilatate, pana la disparitia din peisaj. Tom Gallagher vorbeste despre "numeroase planuri de
