- Diverse - nr. 144 / 24 Iulie, 2008 Vechea statiune balneoclimaterica de renume european, cu apele carbogazoase, izvoare de sanatate cum sunt din belsug in Harghita, azi este ramasa de izbeliste intr-un total dezinteres administrativ. Borsec _ o ruinare continua! Amintirile ma cheama. Am mers deseori cu parintii pe drumul stravechi: Bicaz-Tulghes-Borsec-Toplita Romana. In anii 1935-36, parintii m-au dus prima oara la Borsec. Aer curat. Brazi seculari. Vile intretinute. Restaurante si terase cu bunatati. Tarabe cu dulceturi si serbet din fructe de padure, preparate de localnici, la pret rezonabil, ca si cel din restaurante sau pensiuni. Bai de tratamente pentru diverse boli, cu personal medical calificat. Transport cu vechi autobuze "Ford" sau "Opel Blitz" din Piatra-Neamt sau din orase harghitene. A urmat trista cedare a Ardealului de Nord, efect al Diktatului de la Viena (Hitler, Mussolini, Contele Ciano), cu frontiera ce i-a separat patru ani pe romanii moldoveni de cei ardeleni. Borsecul, la Ungaria. Au fost instalate garnizoane de regimente de secui. Paza granicereasca de la Vatra Dornei pana spre Baraolt, Brasov, cu baracamente, cazarmi, manejuri, mitraliere si cazemate. S-au asezat trupele lui Horthy Miklos, sa nu mai plece niciodata. S-au intors armele in Razboiul Al Doilea Mondial si, cu armata sovietica, Ardealul de Nord a fost recucerit. In 1946, ca elev, pe jos am mers la Borsec. Totul era distrus de razboi. Vile in ruina, foamete, cei ramasi, vorbitori de maghiara, care nu au fugit cu horthystii in retragere, ca sa nu dea socoteala pentru faradelegile comise, pe frontiera spre Moldova, sau fata de romanii localnici ramasi pe loc, care au suferit batjocuri nemaiintalnite si fortare de maghiarizare. Revenit in haina militara de student rezervist, in drum spre Piatra Neamt, am poposit la Borsec, in statia de autobuze, "Rata", pana dimineata. Era in 1957. A