Însoţim acest prim episod despre Ascensiunea lui Traian Băsescu cu un scurt dialog pe care l-am avut cu Marius Oprea. După ce am primit textul şi am convenit asupra publicării, în mai multe numere consecutive, am considerat necesar să-l prefaţăm cu un scurt interviu. Întrebările noastre încep, toate, cu „De ce?“, răspunsurile sperăm să clarifice contextul cultural şi jurnalistic în care Observator cultural publică aceste fragmente. De ce despre Traian Băsescu? Să spun „pentru că e preşedintele României“ ar fi prea simplist. Căci, iată, eu, cel puţin, nu m-am grăbit să scriu despre, de pildă, Ion Iliescu. A făcut-o altcineva... Şi nici despre Emil Constantinescu, al cărui consilier am fost şi am, deci, o viziune care poate fi socotită subiectivă, părtinitoare. De altfel, Ion Iliescu este un atipic, un dinozaur supravieţuitor al tuturor glaciaţiunilor sau încălzirilor globale postrevoluţionare, iar preşedintele Constantinescu, pe care îl consider primul preşedinte cu adevărat democrat după mai bine de o jumătate de veac de istorie a României, nu se încadrează nici el în evoluţia lineară, previzibilă şi ternă a politicii noastre. Deci, ambii sînt atipici. În schimb, Traian Băsescu este produsul tipic al tranziţiei. Navigator de succes în ape tulburi, cîştigător, indiferent de preţ, în egală măsură capabil de abile negocieri, dar şi de excese vulgare, campion al luptei anticorupţie, dar fără să se dea în lături de a se afla la limita legii atunci cînd e vorba de propria avere, preşedintele Băsescu este, în sine, povestea de succes a tranziţiei noastre. El, mai mult decît alţi miliardari efemeri, a dobîndit cu uşurinţă ceea ce aceştia nu vor avea niciodată: puterea. Nu puterea banilor, ci puterea unui preşedinte de ţară. De ce numeşti cariera politică a lui Traian Băsescu „ascensiune“? Pentru că, deocamdată, asta e. Traian Băsescu se află acolo, sus, în dealul Cotr