Nici unul dintre inaltii demnitari romani acuzati de coruptie nu a fost condamnat. Acesti oameni sunt protejati de parlament, de Consiliul Superior al Magistraturii si de judecatorii de la Inalta Curte. Guvernul nu se grabeste sa promoveze o legislatie anticoruptie care sa prevada sentinte minime obligatorii „suficient de disuasive“. Cam acestea sunt faptele prezentate in ultimul raport al Comisiei Europene. Concluzia, uluitoare, a documentului este: „Romania a inceput sa se indrepte in directia buna“.
Asa arata o mostra tipica de ipocrizie a birocratilor de gelatina de la Bruxelles, care, sub presiune politica, si-au juganit propriul raport. Amenintarea ca aderarea Romaniei la spatiul Schengen si adoptarea monedei euro vor fi intarziate a disparut peste noapte, probabil la cererea lobbystilor de la Bucuresti. Comisarii europeni le-au aratat politicienilor romani ca stiu sa latre, dar nu au curajul sa si muste. O fraza alambicata, strecurata intr-o zona necitibila a raportului, ne avertizeaza ca, fara un control eficient al fraudelor, am putea pati ca bulgarii si s-ar putea sa nu mai avem acces „deplin“ la fondurile structurale. Si ce? Oricum, clientela care, cu binecuvantare politica, are acces la fonduri nu reuseste sa cheltuiasca toti banii oferiti de bunii samariteni europeni. Problema este ca nu putem noi sa furam cat ne ofera ei. Cat despre aplicarea clauzei de salvgardare, „Comisia considera ca sprijinul este mai eficace decat sanctiunile“. Ce minciuna gretoasa! Chiar crede oare cineva de la Bruxelles ca Tariceanu si consilierul sau Chiuariu nu reusesc sa rapuna coruptia din cauza ca nu au primit suficient ajutor din partea Comisiei Europene?
Daca as fi in locul parlamentarilor de la Bucuresti, m-as grabi sa marchez publicarea ultimului raport al comisiei printr-o sesiune extraordinara, in care sa se respinga cererea de incepere a urmari
