Care au fost începuturile literare ale lui Leon Volovici aflăm dintr-o paranteză (nici n-ar fi fost posibil altfel) a romanului autobiografic dialogat De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi (Editura Ideea Europeană, 2007), deoarece în mod evident scriitorul nu face parte dintre aceia care descriu amănunţit etapele şi împrejurările în care s-a produs importantul lor debut literar, ca şi cum ar fi vorba de un eveniment istoric. Aşadar, pe la sfîrşitul anilor '70, a simţit nevoia unei îndeletniciri "de suflet", departe de preocupările zilnice de istoric literar la un institut academic, drept care, stimulat de redactorul şef Victor Rusu, a trimis revistei Cultului Mozaic, un mic portret sentimental intitulat Mîinile, prin care voia într-un fel, să-şi omagieze mama, fiindcă nici ea, nici el nu erau firi extrovertite, ci mai degrabă invers.

Am relatat la persoana a treia anume pentru a nu zgîndări firea modestă a autorului, dar precizez că e vorba de un citat, uşor rearanjat, care dă măsura înaltei valori stilistice şi de conţinut a acestei cărţi neobişnuite. Spre surpriza sa, textul a apărut pe prima pagină. Se pare că noul scriitor nu se aştepta la asemenea cinste! Mama, neatentă la asemenea detaliu impresionant, a fost încă şi mai surprinsă decît fiul, dar şi foarte necăjită. S-a făcut palidă, a vrut să scape cu o glumă, a făcut, cu vocea tremurată, un scurt comentariu, după care s-a retras în bucătărie. A fost prima fiinţă care a înţeles că e vorba de o autentică vocaţie literară, deoarece a spus exact ce trebuia spus: "Ai făcut din mine personaj de roman".

Putem conta pe această judecată, rostită cu inima strînsă, deoarece era o femeie care citea enorm şi cu ea puteai vorbi despre Caragiale, despre poeziile lui Eminescu, despre Creangă, toate acestea - şi altele - îi erau foarte familiare. Cu un gust sigur şi cu o remarcabilă capacitate de prizare