Numele "Emandi" apare sub aceasta forma de la sfarsitul secolului XVIII, antecesorii mai vechi purtand patronimul "Iamandi", de obarsie greceasca. O ramura a acestui trunchi numeros a avut numele "Diamandi" (cu varianta "Diamandy"), facand obiectul unui alt mic articol din aceasta serie. Paharnicul Constandin Sion nota in articolul Iamandi din Arhondologia Moldovei: "Greco-bulgari. Pe vremea domnului Neculai Mavrocordat au venit un Iamandi Balis, fugit de preste Dunare, gonit de potira, fiind talhar, imbracat cu ceapcan scurt, ros si calare pe cal alb; au intrat in oastea tarii. Dupa vro doi ani capichihaiaua tarii, ce au fost randuit la Hotin, care era un boier Chescu, nestiind turceste, l-au luat pe acel Balis Iamandi talmaci, si tamplandu-se a muri acolo Chescul, au ramas el in loc; in urma, domnul Mihai Racovita, in a triia domnie viind, l-au randuit pe dansul capichihaia a tarii, si dupa vro cinci-sese ani ce au slujit acolo, gasindu-si el pe o fata a unui stolnic Sandu Sturza, ce-l taiesa turcii, au luat-o, si domnul l-au facut pe dansul stolnic; din acela s-au puiezit tot neamul Iamandiescu" editia 1973, p. 324. Aceste functii inalte, precum si casatoria amintita explica ascensiunea sociala rapida a urmasilor Iamandi. Fiul sau Iordache (m. 1760) - medelnicer, postelnic si ispravnic de Dorohoi - stapanea mosii atat in Moldova de Jos, cat si in cea de Sus. Din fiul lui Iordache Iamandi, Ionita (m. 1775), scoboara, prin fiul acestuia, tot Iordache (care si-a zis si "Emandi"), casatorit cu Tudosica Catargi, urmasii care au purtat patronimicul "Emandi". Acest al doilea Iordache Iamandi (Emandi), postelnic si stolnic la sfarsitul seco-lului XVIII, poseda o jumatate din mosia Epureni. Ionita, fiul lui Iordache, a trait si in Basarabia, unde era recunoscut ca nobil rus la 1821. Din casatoria sa cu Ana Sion, nepoata de frate a paharnicului arhondolog, s-au nascut o