de Răzvan Prepeliţă
O mâna se apropie de mânerul de piele, când:
- Pst! Mirciulică, aici, în spatele tău!
- Pfu, tu erai Ionuţ? Ce m-ai speriat!
- Dar ce umbli singur noaptea pe aici, nene Mircea? Nu care cumva?
- Nu sunt singur, adică sunt singur, adică…
- Nu e singur, e cu mine! Dar tu ce faci, nu care cumva?
- Hei Mitică, tu erai! Ce faci dumneata aici, nu care cumva?
- Eu? Vai de mine! Cum poţi să crezi aşa ceva? Dar tu, nu care cumva?
- Eu doar treceam împreună cu, adică treceam singur, adică…
- Împreună cu cine? Hei care mai eşti acolo?
- Florinel sunt! Să trăiţi domn Corleone! Şi eu eram doar în trecere!
Toţi ceilalţi tresăriră într-un glas: “Nu care cumva ….”.
După câteva momente de linişte, o voce şopti:
- Haideţi acasă. Nu a luat-o nimeni. E totul în regulă. Ne-am făcut griji degeaba. Valiza e tot aici.
de Răzvan Prepeliţă
O mâna se apropie de mânerul de piele, când:
- Pst! Mirciulică, aici, în spatele tău!
- Pfu, tu erai Ionuţ? Ce m-ai speriat!
- Dar ce umbli singur noaptea pe aici, nene Mircea? Nu care cumva?
- Nu sunt singur, adică sunt singur, adică…
- Nu e singur, e cu mine! Dar tu ce faci, nu care cumva?
- Hei Mitică, tu erai! Ce faci dumneata aici, nu care cumva?
- Eu? Vai de mine! Cum poţi să crezi aşa ceva? Dar tu, nu care cumva?
- Eu doar treceam împreună cu, adică treceam singur, adică…
- Împreună cu cine? Hei care mai eşti acolo?
- Florinel sunt! Să trăiţi domn Corleone! Şi eu eram doar în trecere!
Toţi ceilalţi tresăriră într-un glas: “Nu care cumva ….”.
După câteva momente de linişte, o voce şopti:
- Haideţi acasă. Nu a luat-o nimeni. E totul în regulă. Ne-am făcut griji degeaba. Valiza e tot aici.
