De trei saptamani, de cand m-am intors din Baia Mare, nu contenesc sa-mi reprosez ca, in momentul intalnirii cu poetul Gheorghe Parja, n-am luat de la el ultima lui carte. De ce? Pentru ca eram la o terasa, iar eu n-aveam unde pune cartea cu pricina. Pentru ca urma sa ma reintalnesc cu autorul ei in seara aceleiasi zile. Pentru ca speram sa-l intalnesc si a doua zi. Pentru ca ghinionul imi dadea tarcoale. M-am ales in schimb cu volumele altor doi poeti de raftul intai.
ION BURNAR, TRATAT DE ARISTOLOGIE, Editura Proema. Antologia unui optzecist care, la debutul din 1982, cu Memorandum liric (Editura Eminescu), a fost intampinat de catre proeminentii critici literari ai momentului ca un poet-surpriza, deopotriva matur, puternic si original. Memorandistul maramuresean proclama, potrivit lui Alexandru Condeescu, "intoarcerea la priza directa a realului in tot ce are acesta mai frust si mai cenusiu" (Luceafarul, 1982), lucrand "atent, minutios... Poemele concentrate tradeaza placerea performantei" (Daniel Dimitriu, in Convorbiri literare, 1982). "Poeme hurducate, zgrunturoase, de o originalitate aparte", eticheta Cezar Ivanescu creatiile din acest volum, in timp ce Alex Stefanescu il portretiza pe autor astfel: "Poetul afiseaza o intelepciune de sihastru batran care a coborat in oras si, fara sa se mire prea mult de ceea ce vede, vorbeste in pilde de o ironie amara despre moravurile moderne" (SLAST, 1982). Laurentiu Ulici remarca "angajarea reflexiva in problematica realitatii imediate" (Luceafarul, 1982), iar M.N. Rusu, in revista Amfiteatru, sesiza faptul ca "spiritul poeziei sale nu este strain de spiritul poeziei care se scrie in Capitala". Volumul Viata la tara cu si fara Tanase Scatiu, aparut la Editura Eminescu in 1984, focaliza cu insistenta asupra unui spatiu, cel al satului maramuresean, pe care poetul il transforma in punct cardinal al lumii, co
