Cornelia Radulescu (n. la 20 aprilie 1948 in Bucuresti) a absolvit in 1971 Facultatea de limbi romanice, clasice si orientale a Universitatii Bucuresti - sectia spaniola; de atunci lucreaza la Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, fiind sefa versiunii spaniole a revistei Panorama Rumano. Din 1999 si pana in prezent, a tradus 25 de carti din literaturile spaniola si latino-americana, semnate de autori precum Octavio Paz, Fernando Savater, Carlos Fuentes, Isabel Allende, Javier Cercas, Andres Trapiello, Alvaro Mutis, Laura Esquivel, Juan Jose Saer, Almudena Grandes, Cesar Aira, Albert Sanchez Pinol, Javier Garcia Sanchez, Rodrigo Rey Rosa, Jose Donoso. Este membra a Uniunii Scriitorilor din 2007.
- Ai tradus 25 de carti in noua ani: nu e cam greu in ritmul asta?
- Nu stiu, altii sunt mult mai "productivi"; eu m-am obisnuit, imi place, uneori n-am incotro. Oricum, am intrat mult mai tarziu decat altii in povestea asta, am asteptat sa se termine Marele Amor (cu toate majusculele Pamantului) ca sa imi fac loc. Recunosc, la inceput a fost o terapie, repede transformata in fandacsie, iar apoi in a doua natura; la un moment dat, am constatat ca orice carte pe care o citesc, in orice limba (citesc in vreo cinci), o parcurg cautand instinctiv traducerea cea mai potrivita in romana; chestia asta poarta un nume, se cheama "buba-la-cap" si e de fapt o deformatie profesionala, mi-a confirmat-o modelul nostru absolut intr-ale traducerii, doamna Antoaneta Ralian, care a talmacit mai bine de 100 de carti.
- Ce carte ti-a placut mai mult? Ce ai vrea neaparat sa traduci?
- Poate, prima, eseul lui Octavio Paz despre dragoste si erotism, Flacara dubla, carte scrisa la batranete, pe care tata a mai apucat s-o citeasca inainte de a se prapadi, la 92 de ani. Dar si Tara mea inventata de Isabel Allende si cateva romane ale aceleiasi, dar si Soldatii de
