ULTIMA ŞANSĂ Ssimbol naţional legat cu-n fir de aţă de banii UE
Odinioară, cînd spuneai Haţeg era inevitabil să nu te gîndeşti la zimbri. Matca simbolului naţional, Haţegul a rămas azi o amintire ce-şi ţine speranţele şi istoria prinse în bucăţi de piloni fisuraţi. Inima zimbrilor botezaţi cu Ro pîlpîie între două tabere: Romsilva şi primăria. Peste lupta surdă, în ţarcul de beton, bizonii se zbat singuri să-şi recapete măreţia de odinoară. În urmă cu o săptămînă s-a născut Rozina.
Rezervaţia de la Haţeg este primul loc din România unde zimbrul european şi-a făcut apariţia, la mai bine de un secol de la dispariţie. Dacă nu din acest motiv, măcar pentru că bizonul european a fost clasificat ca specie în pericol ar trebui să ţinem cu dinţii de el ca să nu moară.
Pînă să se dumirească unii şi alţii în răfuieli de interese, soarta celor şase zimbri care mai supravieţuiesc la Haţeg se aseamănă cu viaţa unui bătrîn abandoant în azil. Uitaţi, de 20 de ani nimeni nu a mai scos din buzunar vreun şvanţ pentru ei. În aşteptarea aprobărilor de investiţii, trăiesc din taxa de doi lei percepută la intrarea în rezervaţie şi din mila "infirmierilor", poetic numiţi astfel.
BLAZONUL ŞI NOBILUL SCĂPĂTAT. Ai zice că Ocolul Silvic se îmbogăţeste de pe urma turiştilor curioşi, dar mai nimeni nu se încumetă să admire zimbrii în grandoarea lor apusă, scoasă la iveală pe bucăţele, prin zidurile a trei ferăstruci decupate în gardul de beton.
La drum lung, ei sunt singuriinevinovaţi suferinzi al jocului de interese dat între Romsilva şi Primăria Haţeg. Fiecare aruncă cu aşii din mînecă, pretextînd diverse motivaţii. Pentru oficialii primăriei ar fi un lucru benefic să le intre în posesie, ar ridica prestigiul şi ar mări visteria. Ca să iei trebuie să şi dai, e legea compensaţiei, iar cei din primărie aveau chiar şi un plan. Să ofere un teren la schimb
