"Dandu-ti epoletul, statul ti-a dat si mijloacele de a-i pastra prestigiul si de a impaca nevoia cu demnitatea", suna un sfat adresat tinerilor ofiteri pe la 1900. O vreme cand acestia se deosebesc tot mai mult de restul populatiei, de "civili", nu atat prin faptul ca poarta o uniforma distincta, ci mai ales prin statutul care le reglementeaza drepturile si indatoririle de membri ai societatii.
Suntem intr-o perioada aflata sub atotputernicia "societatii care primeste si petrece". Societate eleganta, imbracata cu gust, dupa ultima moda pariziana. Este o perioada in care, asa cum noteaza un observator al vremii, "saloanele straluceau de lumini, femeile erau seducatoare, iar barbatii - cavaleri curtenitori". Societatea e frecventata si de cei care poarta uniforma cu fireturi si epoleti. Este o societate in care trebuie sa se poarte cat mai natural.
Pentru a veni in ajutorul tinerilor ofiteri, capitanul George Braescu publica, la inceputul secolului XX, un adevarat ghid cu reguli de comportament in societate. Lucrarea surprinde spiritul unei epoci in care vizitele au scopul de a stabili "relatii intime si curtenitoare intre oameni de aceeasi treapta sociala, care prin natura culturii si a pozitiei lor isi datoreaza reciproc semne exterioare de respect si de atentie".
Vizitele de eticheta se fac intotdeauna dupa-amiaza, cu "hainele cele mai bune, guler si mansete noi, ghete de lac si manusi glace cat se poate de curate". Batista curata si cartile de vizita sunt accesorii obligatorii. Eticheta cere ca, in caz ca vizitezi o persoana care nu este acasa sau nu te poate primi, sa-ti lasi cartea de vizita, indoita intr-un colt, pentru a arata ca ai depus-o personal. "Pentru a putea reinnoi vizita, trebuie sa astepti ca cea dintai sa-ti fie intoarsa. In cazul cand in schimbul vizitei ce ai facut ti se inapoiaza o simpla carte, prin posta sau depusa print